Toamna mea, dimpreuna cu toata emotia ei s-a terminat, s-a risipit, chiar azi, odata cu dimineata perfecta despre care v-am mai povestit.Sper ca v-a placut.Sa aveti un sfarsit de septembrie, un „Septembrie luni(4)” pe sufletul vostru, asa cum vi-l doriti, sa fiti fericiti.Asta i-am zis si ei.
P.S. Bafta!
Cu pasi inceti dar siguri trece si septembrie ce am de facut, pot doar sa sper ca ceva se va intampla, ceva obisnuit, insa unic, acel ceva ce ma va face sa o iubesc mai mult, sa o privesc cu ochi mult mai blanzi, sa o vad mai frumoasa in fiecare zi care trece fara voia mea.Asa-i septembrie si asta-i emotia ei, asa reuseste ea sa ma faca sa o inteleg si sa o iert de fiecare data cand greseste si apoi zambeste strengareste si te roaga sa o ierti. Ea si numai ea, doar pe ea o vad si ma gandesc ca intr-o zi in care ploaia nu va mai conteni, iar noi pe aceiasi banca vom sta, ea se va uita la mine cu ochii-i albastrii si imi va spune „Hai!” sau „Ne vedem maine, avem tot timpul.”. Uite asa glasul, ce l-ai simtit mereu in dreapta ta si pe care ti-ai dorii sa il auzi spunandu-ti, in fiecare dimineata, „E septembrie.”, iti poate prelungii sau curma, momentul tau, numai tau, cand esti doar tu, tu si ea, atunci cand te intelege, te iarta si te priveste, de fiecare data altfel, de fiecare data mai increzatoare si parca mai sigura ca si ea simte ceva, ceva de care inca nu si-a dat seama, ceva de care inca ii e frica,ii e frica sa-l creada, frica sa-l traiasca.Vei purta cu tine acest moment, dorind sa-l repeti iar si iar si iar, fara sa realizezi ca adevarata lui esenta sporeste o data cu trecerea timpului si ca lupta cu morile de vant ce se invarteau in gol de atata timp, in sufletul ei, a fost castigata.Dupa fiecare cearta oricat de neinsemnata vezi in ochii ei acea sclipire care te-a facut sa crezi ca ea poate fi a ta pentru o scurta vesnicie, ce poate insemna inceputul sau sfarsitul a ceea ce inseamna „noi”.
Dragi prieteni dupa cum stiti a inceput luna septembrie, luna in care frunzele cad si in pesajul trist pentru unii, insa placut pentru altii, ca asa e in viata; ne amintim ce am facut peste vara, ne intalnim cu prietenii si povestim, de ce acum?Pentru ca nicicand n-ar avea un farmec mai mare.Nu stiu ce inseamna pentru voi septembrie, dar pentru mine toamna e cea mai frumoasa perioada din an, e plina de simboluri din cele mai diverse, e anotimpul lui Bacovia, e vremea in care iubirile prind mai mult contur, e vremea in care stai pe banca gandindu-te la ce ai de facut,iar in tot acest timp toamna isi canta cantecul l-a auzul caruia te infiori un pic si iti spui „Inca un an.” Pentru mine septembrie inseamna mister,emotie, practic orice iubire incepe asa.Ce inseamna o zi sau o dimineata de septembrie?Ei bine, dimineata perfecta e aceea in care stropi de ploaie iti bat in geam, in care te trezesti devreme ca sa fi sigur ca nu pierzi nimic din tot ce ti-ar putea oferii,sa nu ratezi nici o privire a iubitei, pe care ai cautat-o atata timp si in cele din urma ziua se incheie cu o plimbare si o discutie lunga, undeva pe o banca, din care fiecare va intelege ce vrea.Asta-i toamna mea, pe care o pastrez mereu in suflet, stiu ca va trece si odata cu ea toate iluziile si deziluziile, iar la sfarsit imi ramane doar speranta ca la anul, ea va fi la fel de frumoasa si va trezii in mine aceleasi emotii.
Doamnelor si domnilor pe data de 03.09.2010 parcul din strand a avut onoarea sa gazduiasca talentul a doi dintre cei mai mari artisti din oras, da’ ce zic eu din oras, chair de la ei din bloc, adica subsemnatul si Edi.A avut loc un mic concert la care a asistat foarte multa lume, mai erau unii care faceau o emisiune pe care pur si simplu i-am eclipsat.A urmat o sedinta foto extraordinara, ce sa mai in colo si incoace a fost un mare succes asa incat ne-am gandit sa facem si-un videoclip cu barci, slow-motion, o nebunie intreaga.Ce a urmat?O sa vedeti in continuare.
Dupa mult timp de pauza binemeritata am hotarat sa reincep sa scriu pe blog si astfel sa-i readuc gloria de alta data, nu ca ar fi avut asa ceva, dar macar sa le dau satifactie colegilor si prietenilor care-l mai citeau asa, din cand in cand.In curand incepe scoala si promitem atat eu cat si Edi ca ne vom ocupa de blogul scolii, postand chestii interesante cu speranta ca ne vor ajuta si alti colegi.
In alta ordine de idei,in tot acest timp nu prea am vrut sa mai aud de bloguri, de blogosfera si mai ales de asa zisi blogeri, ghici ce?Ba, nimic nu s-a schimbat, da’ nimic, nenea preotu’ sau habar n-am cine are blogul asta este indignat de cum vor astia sa-i impoziteze pe popi, scrie in continuare despre fiecare sarbatoare din calendar si ghici ce?E tot cel mai bun blog, odata asta avea un post bun, ceva cu homosexualitatea in scoli sau ceva asa.Am descoperit azi blogul unui frustrat cu vocabular de maxim o suta de cuvinte, e un pusti care nu prea stie sa scrie, defapt el nu scrie.Cea mai tare chestie „Orice greseala gramaticala e total intentionata” sau ceva in genu’, e un mod de a te scuza atunci cand nu prea ai pus mana pe carte.In plus mai face niste concursuri total stupide la care prmiul e un c…. cu mot, mi-a lasat si mie niste comentarii pe care din bun simt nu le-am publicat, si ghici ce?Avea si vizualizari, oare de ce?Poate pentru ca sunt multi analfabeti suporteri de-ai lu’ Gigi, pe-aici prin zona?Zic si eu.
Intr-o seara pe un post local de mare importanta, s-a vorbit despre bloguri si a fost invitat un bloger, ale carui articole si review-uri le-am citit si pentru care am tot respectul si mai ales ca tipu’ a scos si bani din chestia asta.S-a vorbit despre aspecte generale, interesante in ansamblu, totul fiind datorat invitatului pentru ca prezentatorul e mult, mult prea prost; in fine s-a ajuns la discutia despre blogurile din Pitesti, tipu’ a zis ca sunt vreo treizeci si ca nu stiu ce intalniri au organizat si nu a venit nimeni.Ba prietene esti sigur?Nici n-ai idee cate sunt, sigur nu foarte importante si sigur ale unor oameni care nu scriu despre F.C. Arges, Dacia Logan, despre cum sa scuipi seminte si alte chestii din aceiasi categorie.Ajungem la prezentator, om mai prost ca asta, mai slab pregatit, mai putin informat, nu exista, 50% din cuvintele lui sunt „dă”, „pă” si bineinteles „ă”, multi de „ăăăă”, se da drept un cunoscator al muzicii clasice, iti dai seama imediat, dupa fata.
Cam asta a fost primul post, nu prea interesant avand in vedere ca am vorbit despre dobitoci, dar asta e.
Am lansat blogul liceului „Zinca Golescu”.Acum ceva vreme am fost obligati sa facem propaganda electorala licelui, cu alte cuvinte ni s-a sugerat pe un ton foarte serios, sa punem mana sa facem afise prin care sa-i convingem pe elevii mici si inocenti sa vina la noi in ograda si asta fara sa le dam sepci, malai, sacosi, umbrele sau alte materiale promotionale.De parca noi am fi putut convinge copilul sa vina acolo unde chiar se mai si invata nu doar se sta cu mainile in san.Trebuia dupa parerea me sa facem ca in reclamene imobiliare, in primul semestru va promitem ca nu ramaneti repetenti la mate, info,fizica, in al doilea mai invatati si voi cate ceva si mai discutam, pe a 10-a mai vedem, iar pana terminati voi liceul va dati pe brazda si va bagati mintile in cap si sigur la inceput trebuie sa veniti si voi cu o medie de admitere rezonabila.E daca puneam problema asa poate ca micul pusti din gimnaziu chiar s-ar mai fi gandit, asa ii arati un afis si el zice „Ce vrea asta ma?-Cica sa mergem la Zinca.-Da-l ma dracu’,ce eu sunt fraier ca el.”.Ideea mi s-a parut destul de deplasata si de aceea nici nu m-am straduit sa fac ceva. Citește continuarea acestei pagini »
Dupa o asteptare de cateva luni avem o bucatica din 37, fireste al lui Horia Brenciu.Dupa mine e un cantec foarte reusit si cam cel mai bun din ceea ce am ascultat in ultima vreme.Bravo Horia si te asteptam sa scoti cate un album la fiecare doi ani pana pe la vreo 100.
P.S. Poate iti aduci aminte si treci si pe la Pitesti, doar asa un pic.
Editia 2010 a campionatului mondial de snooker vine cu destule nouati, patru jucatori chinezi pe tabloul principal, trei dintre ei fiind eliminati printre care si Marco Fu.In aceasta perioada se disputa faza optimilor si unul din cele mai frumoase meciuri, un meci cat o finala este John Higgins-Steve Davis, trebuie sa spun ca cel din urma joaca extraordinar, nici Ronnie in actuala editie de campionat nu a oferit un snooker la un asemenea nivel, este fenomenal.L-a condus pe John(campionul mondial en-titre) cu 8-4 in cea de a doua sesiune, iar in eventualitatea in care ar castiga meciul nu vad ce l-ar mai putea oprii spre un nou titlu de campion mondial(in afara de Ronnie).
Steve Davis este recordmen printre jucătorii de snooker având 6 titluri mondiale, depăşit abia în 1999 de Stephen Hendry. Deşi a câştigat majoritatea titlurilor până în 1997, Davis continuă să joace skooker la nivel inalt , rămânând în topul celor 16 în fiecare an. Este numărul 11 mondial in sezonul 2006-2007 si numărul 15 in 2007-2008. Steve Davis este considerat cel mai mare jucător de snooker al zilelor noastre. In anii săi de glorie (anii 1980) Sporting Life scria că Davis a apărut la televiziune mai des decât primul ministru din acel timp (nimeni alta decât Margaret Thatcher).
P.S. Go,go Ronnie!
Dupa multa vreme mai scriu si eu ceva, o fac manat de multa ura si dispret pentru tot ceea ce este in jur si incercand sa gasesc si partea buna a acestor lucruri care ma fac sau nu din ce in ce mai sceptic, ma fac sa ma tem de urmatorii pasi pe care ii voi face spre ceea ce cred eu ca e bine si odata ajuns acolo se va dovedii ca de atatea ori pana acum a fi o iluzie, o poveste frumoasa si o sa ma intreb dezamagit „De ce mai incerci?”, poate eu sunt anormal si cer prea mult, mult prea mult si daca nu-mi puteti da lasati-o dracu’ asa, asta e, am gresit cand am crezut.E crud sa traiesti intr-o iluzie, intr-o festa pe care ti-o joaca viata si mai crud e sa-ti dai seama prea tarziu si sa te tot intrebi daca doar tie ti se pare, poate tu esti variabila gresita din ecuatia asta, e urat sa te gandesti la astfel de lucruri, dar spre asta ne indreptam din pacate,asta arata adevarata fata a fiintei umane.Minciuna si dispretul, se dovedesc a fi caliatile zilelor noastre,astfel se adancesc unii din ce in ce mai rau,zi de zi, fara sa-si dea seama ca-si joaca propria festa pe scena pe care nu suntem decat actori, cei mai jalnici si mai slabi din cati exista,viata,nestiind ca mare parte din aplauzele si zambetele pe care le incasam zi de zi sunt false, creandu-ne astfel imaginea unei lumi ideale, nestiind ca in spatele ei se afla invidia si ura.Adevarul dovedindu-se irelevant, iar noi neputiciosi si prea obositi sa-l cautam in lung si in lat, luand totul ca atare, crezand in orice oricat de irelevant ar parea, poate aici gresesc nu am incredere in nimeni.
De ce nu suntem toti la fel?Pai, cineva imi spunea nu demult, ca asta ne face diferiti si speciali pe fiecare in parte, aparent asa e, daca nu privesti in profunzime si daca nu iti imaginezi de ce poate fi capabil un om, daca tratezi totul superficial cred ca ajungi in lumea aia roz a nimicului accentuat de nimic unde toti zambesc, bucurosi sau nu ca iar ti-au oferit o iluzie ce te face fericit, poate e mai bine asa, dar cum sa stii ca te-a mintit fara nici un fel de ezitare si a doua oara sa-i zambesti.
Mda… a trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva, nu ca asta ar fi schimbat soarta omenirii, dar pur si simplu mi-a fost lene si nici nu am gasit ceva interesant, mai am vreo cateva ciorne despre diverse lucruri asa zise „simple” pe care m-am hotarat insa sa nu le mai public, nu vreau sa ma intrec in chestii siropoase cu colegul meu Edi(mai nou scrie si poezii, nu sunt foarte rele).Nu mai scriu despre astfel de chestii prin care trece sau la care se gandeste orice adolescent mai devreme sau mai tarziu, ca doar n-o sa fac la mine pe blog un cenaclu literar al bloggerilor anonimi.Mai mult de atat am vazut ca mai toata lumea se „pricepe” la asta, cred ca e un lucru total diferit intre o palarie cu dungi verzi si albe(foarte urata de altfel), care apare prin compunerile minunatilor mei colegi de clasa si ceea ce scriu eu.Una e sa scrii despre momente pe care le traiesti sau despre ceea ce sa intampla in jur si alta e sa aberezei despre o palarie.Daca suntem chiar atat de buni hai sa ne facem si blog, zic, sa vedem ce alegem intre palarie si realitate, intre palarie si lucruri reale despre care nu vorbim(poate pentru ca nu putem?).
P.S. Ii prefer pe martorii lui Iehova.
Andu's blog 