For anyeone who can be a true friend

Lucruri simple

Septembrie luni(3)

Toamna mea, dimpreuna cu toata emotia ei s-a terminat, s-a risipit, chiar azi, odata cu dimineata perfecta despre care v-am mai povestit.Sper ca v-a placut.Sa aveti un sfarsit de septembrie, un „Septembrie luni(4)” pe sufletul vostru, asa cum vi-l doriti, sa fiti fericiti.Asta i-am zis si ei.

P.S. Bafta!

Anunțuri

Septembrie luni(2)

Cu pasi inceti dar siguri trece si septembrie ce am de facut, pot doar sa sper ca ceva se va intampla, ceva obisnuit, insa unic, acel ceva ce ma va face sa o iubesc mai mult, sa o privesc cu ochi mult mai blanzi, sa o vad mai frumoasa in fiecare zi care trece fara voia mea.Asa-i septembrie si asta-i emotia ei, asa reuseste ea sa ma faca sa o inteleg si sa o iert de fiecare data cand greseste si apoi zambeste strengareste si te roaga sa o ierti. Ea si numai ea, doar pe ea o vad si ma gandesc ca intr-o zi in care ploaia nu va mai conteni, iar noi pe aceiasi banca vom sta, ea se va uita la mine cu ochii-i albastrii si imi va spune „Hai!” sau „Ne vedem maine, avem tot timpul.”. Uite asa glasul, ce l-ai simtit mereu in dreapta ta si pe care ti-ai dorii sa il auzi spunandu-ti, in fiecare dimineata, „E septembrie.”,   iti poate prelungii sau curma, momentul tau, numai tau,  cand esti doar tu, tu si ea, atunci cand te intelege, te iarta si te priveste, de fiecare data altfel, de fiecare data mai increzatoare si parca mai sigura ca si ea simte ceva, ceva de care inca nu si-a dat seama, ceva de care inca ii e frica,ii e frica sa-l creada, frica sa-l traiasca.Vei purta cu tine acest moment, dorind sa-l repeti iar si iar si iar, fara sa realizezi ca adevarata lui esenta sporeste o data cu trecerea timpului si ca lupta cu morile de vant ce se invarteau in gol de atata timp, in sufletul ei, a fost castigata.Dupa fiecare cearta oricat de neinsemnata vezi in ochii ei acea sclipire care te-a facut sa crezi ca ea poate fi a ta pentru o scurta vesnicie, ce poate insemna inceputul sau sfarsitul a ceea ce inseamna „noi”.


Septembrie luni

Dragi prieteni dupa cum stiti a inceput luna septembrie, luna in care frunzele cad si in pesajul trist pentru unii, insa placut pentru altii, ca asa e in viata; ne amintim ce am facut peste vara, ne intalnim cu prietenii si povestim, de ce acum?Pentru ca nicicand n-ar avea un farmec mai mare.Nu stiu ce inseamna pentru voi septembrie, dar pentru mine toamna e cea mai frumoasa perioada din an, e plina de simboluri din cele mai diverse, e anotimpul lui Bacovia, e vremea in care iubirile prind mai mult contur, e vremea in care stai pe banca gandindu-te la ce ai de facut,iar in tot acest timp toamna isi canta cantecul l-a auzul caruia te infiori un pic si iti spui „Inca un an.” Pentru mine septembrie inseamna mister,emotie, practic orice iubire incepe asa.Ce inseamna o zi sau o dimineata de septembrie?Ei bine, dimineata perfecta e aceea in care stropi de ploaie iti bat in geam, in care te trezesti devreme ca sa fi sigur ca nu pierzi nimic din tot ce ti-ar putea oferii,sa nu ratezi nici o privire a iubitei, pe care ai cautat-o atata timp si in cele din urma ziua se incheie cu o plimbare si o discutie lunga, undeva pe o banca, din care fiecare va intelege ce vrea.Asta-i toamna mea, pe care o pastrez mereu in suflet, stiu ca va trece si odata cu ea toate iluziile si deziluziile, iar la sfarsit imi ramane doar speranta ca la anul, ea va fi la fel de frumoasa si va trezii in mine aceleasi emotii.


Dupa multa vreme mai scriu si eu ceva, o fac manat de multa ura si dispret pentru tot ceea ce este in jur si incercand sa gasesc si partea buna a acestor lucruri care ma fac sau nu din ce in ce mai sceptic, ma fac sa ma tem de  urmatorii pasi pe care ii voi face spre ceea ce cred eu ca e bine si odata ajuns acolo se va dovedii ca de atatea ori pana acum  a fi o iluzie, o poveste frumoasa si o sa ma intreb dezamagit „De ce mai incerci?”, poate eu sunt anormal si cer prea mult, mult prea mult si daca nu-mi  puteti da lasati-o dracu’ asa, asta e, am gresit cand am crezut.E crud sa traiesti intr-o iluzie, intr-o festa pe care ti-o joaca viata si mai crud e sa-ti dai seama prea tarziu si sa te tot intrebi daca doar tie ti se pare, poate tu esti variabila gresita din ecuatia asta, e urat sa te gandesti la astfel de lucruri, dar spre asta ne indreptam din pacate,asta arata adevarata fata a fiintei umane.Minciuna si dispretul, se dovedesc a fi caliatile zilelor noastre,astfel se adancesc unii din ce in ce mai rau,zi de zi, fara sa-si dea seama ca-si joaca propria festa pe scena pe care nu suntem decat actori, cei mai jalnici si mai slabi din cati exista,viata,nestiind ca mare parte din aplauzele si zambetele pe care le incasam zi de zi sunt false, creandu-ne astfel imaginea unei lumi ideale, nestiind ca in spatele ei se afla invidia si ura.Adevarul dovedindu-se irelevant, iar noi neputiciosi si prea obositi sa-l cautam in lung si in lat, luand totul ca atare, crezand in orice oricat de irelevant ar parea, poate aici gresesc nu am incredere in nimeni.

De ce nu suntem toti la fel?Pai, cineva imi spunea nu demult, ca asta ne face diferiti si speciali pe fiecare in parte, aparent asa e, daca nu privesti in profunzime si daca nu iti imaginezi de ce poate fi capabil un om, daca tratezi totul superficial cred ca ajungi in lumea aia roz a nimicului accentuat de nimic unde toti zambesc, bucurosi sau nu ca iar ti-au oferit o iluzie ce te face fericit, poate e mai bine asa, dar cum sa stii ca te-a mintit fara nici un fel de ezitare si a doua oara sa-i zambesti.


Profesorul de limba romana

Astazi este 10 februarie, lucru care pentru multi dintre noi nu inseamna nimic, nici pentru mine nu era mare lucru pana cand ajuns la scoala aflu ca este ziua de nastere a profesorului meu de limba si literatura romana, domnul Gheorghe Soare.Un om deosebit pe care il repsect si pentru care am toata admiratia, dansul este cel care m-a invatat sa scriu in adevaratul sens al cuvantului, sa descopar adevarata semnificatie a textelor.Ceea ce cititi aici se datoreaza in cea mai mare parte dumnealui, datorita dansului am ajuns sa scriu asa, am ajuns sa gandesc mai departe de sensul de lemn al cuvintelor.In consecinta am facut o cheta colectiva si i-am cumparat un tort(cadou un pic cam neinspirat), am pus pe el numarul de lumanari cu pricina si i-am cantat la muti ani,a fost impresionat si ne-a multumit. Dincolo de partea materiala a acestui eveniment este si recunostinta sincera pe care i-o port pentru tot ceea ce a facut pentru mine, de la copilul care facea compuneri cu expresii siropoase, invatate din asa numitul „Carnetel cu expresii fumoase” la copilul ce scrie astazi comentarii despre diferite lucrari, schimbare care sigur s-a produs in timp, pas cu pas, insa nu stiu cum ar fi fost daca nu l-as fi intalnit pe dumnealui.

Au trecut deja cinci ani de cand l-am cunoscut si cum spuneam in postul trecut cred ca la fel de repede(chiar daca uneori orele par foarte lungi) or sa treaca si ultimi trei, asa e sa fie, chiar daca am vrea sa reluam ceea ce a fost.Imi amintesc si acum prima ora de limba romana din clasa a cincea, cu totii ne-am speriat, credeam ca e foarte dur, iar lucrul dupa care alergam cu totii, nota zece s-a lasat asteptata, trebuia sa muncim din greu pentru ea, lucru de care ne-am seama si  in cele din urma am izbutit sa o dobandim, alaturi de un zambet si de „Bravo ma, chiar ai invatat!”.Este omul care chiar inseamna ceva pentru mine(stiti chestia aia despre elevi si profesori) si despre care imi voi aminti mereu cu placere.


Trece timpul

Am revenit, iar nu am putut sa ma tin de promisiune si sa contiunui sa scriu, asta e, nu cred ca plans cineva dupa ceea ce scriam eu.Deci gata de azi ma tin de cunvant si scriu cel putin o data la trei zile, bineinteles daca am despre ce scrie, cum nu am, intelegeti ca o sa ma tin de cuvant.Sfarsitul de semestru a fost mai incarcat decat am crezut, din toate punctele de vedere.

E s-a terminat primul semestru, a inceput cel de al doilea si uite asa trece timpul si zi dupa zi trecem prin viata, castigand sau din contra pierzand ceva.Ideal ar fi sa invatam cate ceva in fiecare zi, sunt zile de care iti pare rau ca au trecut si ai vrea sa dai timpul inapoi, ceea ce evident ca nu se poate, sa indrepti greselile pe care le-ai facut si de care ti-ai dat seama cand era deja mult prea tarziu, asta e, asa am fost construiti si astia suntem, vrem sa ne schimbam, unii reusesc, altii nu.De aceea e bine sa te gandesti de doua ori inainte de a face un lucru si sa-ti dai seama ce vrei tu cu adevarat, lucru care la varsta mea e destul de greu, daca nu chiar imposibil, insa ma gandesc ca peste vreo patru ani nu o sa mai scriu(daca o sa mai scriu) aici despre scoala ci despre orice altceva, pentru singurul motiv ca preocuparea mea principala o fie sa pun in practica ceea ce am invatat si sa avansez in societatea cruda ce ne inconjoara.Poate pana atunci se va schimba ceva, desi nu cred, asta e, cel mai greu o sa fie cand o sa te uiti in urma la  ce ai relizat;la nimic sau din contra la lucrurile de care esti cu adevarat mandru si atunci ca si acum nu va fi loc de regrete si nici de „Ce s-ar fi intamplat daca?”, nu, o sa fi tu cu tine intr-o seara si izbit de un gand fugar o sa stai sa meditezi la asta.Vreme trece, vreme vine, nu stii ce va fi, doar ce a fost, lucru care poate fi in favoarea sau in defavoarea ta si toate astea datorita faptului ca unii chiar refuza sa invete din greseli, trebuie sa cunoastem bine trecutul pentru a ne gandi la un viitor mai bun.

Presupun ca si voi v-ati gandit la un moment dat la asta, eu ma gandesc destul de des.Asa cum a trecut timpul va trece si de acum in colo, la fel cum s-a terminat semestrul asta, va trece si urmatorul si urmatorul si tot asa si o sa te trezesti brusc ca ai terminat liceul si o iesi in strada inconjurat de oameni ce trec grabiti pe langa tine si o sa te intrebi „Eu incotro ma indrept?”.


O zi de 13 reusita

E duminica, 13 decembrie 2009.Stiti si voi asta nu?In ceea ce ma priveste nu cred in superstitii si in coincidente, tot ce vi s-ar intampla sa stiti ca nu e o coincidenta.Am plecat de la tara putin dupa pranz si in jumatate de ora am intrat in oras unde aglomeratia te izbeste brusc si necrutator, oameni nervosi, nesimtiti care se baga in fata ta in trafic, altii care iti iau locul de parcare, etc.Astazi multumita zapezii parand ca totul era mai frumos, mai luminat, stratul de zapada e de maximum 1 cm, insa fiind prima zapada ne-am bucurat cu totii ca niste copii.Ajuns acasa m-am asezat comod in fotoliu si am pornit ca de obicei televizorul si laptopul.Pe Eurosport slalom urias si biatlon, iar de la ora 20 finala capionatului Marii Britanii la snooker(se disputa intre scotianul John Higgims si Ding Jonhui, parea mea e ca va fi un meci strans castigat de Higgo cu un scor de 10-8), minunat mi-am zis, am ce face toata ziua.Edi a venit cu o propunere „Noi mergem la bowling la trei, vi cu noi?”, la inceput nu prea am stiut ce sa aleg, tv sau bowling, m-am gandit ca probele de azi le pot vedea in reluare, iar o iesire cu prietenii era chiar bine venita, intru cat eram cam plictisit.Am ajuns la mall si fetele ca fetele, jumate „Noi am vrea la film”, jumate „Noi am vrea la bowling”, iar Edi tot ca fetele „As vrea si eu tot la film”, dupa ceva munca de convingere am hotarat, fetele(fara Edi la bowling), iar baietii(cu Edi) la biliard.Talentat cum sunt am inchis rapid masa o data, de doua, de trei, desi am jucat prost si nu prea am fost in forma. (mai mult…)