For anyeone who can be a true friend

Despre scoala

Blogul liceului

Am lansat blogul liceului „Zinca Golescu”.Acum ceva vreme am fost obligati sa facem propaganda electorala licelui, cu alte cuvinte ni s-a sugerat pe un ton foarte serios, sa punem mana sa facem afise prin care sa-i convingem pe elevii mici si inocenti sa vina la noi in ograda si asta fara sa le dam sepci, malai, sacosi, umbrele sau alte materiale promotionale.De parca noi am fi putut convinge copilul sa vina acolo unde chiar se mai si invata nu doar se sta cu mainile in san.Trebuia dupa parerea me sa facem ca in reclamene imobiliare, in primul semestru va promitem ca nu ramaneti repetenti la mate, info,fizica, in al doilea mai invatati si voi cate ceva si mai discutam, pe a 10-a mai vedem, iar pana terminati voi liceul va dati pe brazda si va bagati mintile in cap si sigur la inceput trebuie sa veniti si voi cu o medie de admitere rezonabila.E daca puneam problema asa poate ca micul pusti din gimnaziu chiar s-ar mai fi gandit, asa ii arati un afis si el zice „Ce vrea asta ma?-Cica sa mergem la Zinca.-Da-l ma dracu’,ce eu sunt fraier ca el.”.Ideea mi s-a parut destul de deplasata si de aceea nici nu m-am straduit sa fac ceva. (mai mult…)

Anunțuri

Profesorul de limba romana

Astazi este 10 februarie, lucru care pentru multi dintre noi nu inseamna nimic, nici pentru mine nu era mare lucru pana cand ajuns la scoala aflu ca este ziua de nastere a profesorului meu de limba si literatura romana, domnul Gheorghe Soare.Un om deosebit pe care il repsect si pentru care am toata admiratia, dansul este cel care m-a invatat sa scriu in adevaratul sens al cuvantului, sa descopar adevarata semnificatie a textelor.Ceea ce cititi aici se datoreaza in cea mai mare parte dumnealui, datorita dansului am ajuns sa scriu asa, am ajuns sa gandesc mai departe de sensul de lemn al cuvintelor.In consecinta am facut o cheta colectiva si i-am cumparat un tort(cadou un pic cam neinspirat), am pus pe el numarul de lumanari cu pricina si i-am cantat la muti ani,a fost impresionat si ne-a multumit. Dincolo de partea materiala a acestui eveniment este si recunostinta sincera pe care i-o port pentru tot ceea ce a facut pentru mine, de la copilul care facea compuneri cu expresii siropoase, invatate din asa numitul „Carnetel cu expresii fumoase” la copilul ce scrie astazi comentarii despre diferite lucrari, schimbare care sigur s-a produs in timp, pas cu pas, insa nu stiu cum ar fi fost daca nu l-as fi intalnit pe dumnealui.

Au trecut deja cinci ani de cand l-am cunoscut si cum spuneam in postul trecut cred ca la fel de repede(chiar daca uneori orele par foarte lungi) or sa treaca si ultimi trei, asa e sa fie, chiar daca am vrea sa reluam ceea ce a fost.Imi amintesc si acum prima ora de limba romana din clasa a cincea, cu totii ne-am speriat, credeam ca e foarte dur, iar lucrul dupa care alergam cu totii, nota zece s-a lasat asteptata, trebuia sa muncim din greu pentru ea, lucru de care ne-am seama si  in cele din urma am izbutit sa o dobandim, alaturi de un zambet si de „Bravo ma, chiar ai invatat!”.Este omul care chiar inseamna ceva pentru mine(stiti chestia aia despre elevi si profesori) si despre care imi voi aminti mereu cu placere.


Ninsoarea si atacurile energetice

Iarna si-a adus aminte ca-i iarna si a venit cu tot alaiul de fulgi si parca vrea sa recupereze timpul pierdut in care partiile plangeau de mama focului dupa zapada si dupa temperaturi de sub zero grade, nu de 10-15,incat cand ieseai afara parca nu iti veanea sa crezi ca e ianuarie si mai aveai putin si te duceai sa iei ghiocei si martisoare; in perioada asta nasoala m-am drogat cu Eurosport, cu imagini de la sarituri si biatlon.E si cand nu mai speram si gandu-mi era la partiile din Austria si la cum dracu sa fac sa ajung acolo sa fac macar o singura coborare, cerul s-a deschis si a inceput sa ninga, in secunda doi, pe trotuare si pe strazi era jale, orice lucru are pretul lui.De doua zile ninge continuu, cand mai tare, cand mai incet, cert e ca s-a pus, ca partiile si-au mai revenit si la auzul acestei vesti am dat schiurile si claparii jos din cui si le-am pus la usa, se pare ca urmeaza primul week-end de schi pe 2010.Ce pot sa zic, la mai mare, eu as vrea sa cada plapumi din cer, vreau zapada de doi metrii tot anul, nu-mi place cu patru anotimpuri, urasc primavara, mi se pare cea mai urata perioada a anului, ador toamna si iarna, dar nu-mi displace vara.Pentru mine ideal ar fi sa locuiesc in Los Angeles, ori in Miami sau pe o insula din Caraibe si cand mi se face dor sa plec la munte, sunt departe de acest ideal, insa nimeni nu-mi ia dreptul de a visa la o casa pe malul Atlanticului sau al Pacificului si la o cabana in Alpi pe care sa o vizitez doua luni pe an.Vise, vise si iar vise. (mai mult…)


Teza la matematica

8 decembrie, marti, teza, matematica.Am plecat de acasa in speranta nu ca voi reusi sa rezolv tot, sa iau zece sau noua, nu,  in speranta ca macar voi lua o nota de trecere, n-am stiut nimic, n-am facut nimic.Am facut un subiect si jumatate, surprinzator m-am descurcat bine.Parte dintre colegi nici macar atat, nu ca acum noi suntem niste potenti si am invatat cu ventilatorul la cap sa ne oxigenam creierul si cu picioarele in ligheanul cu apa rece ca sa ne vina idei.Am invatat, dar se pare ca nu suficient, subiectele mi s-au parut mult peste nivel(acum ce pot sa zic), cum am mai spus nu sunt singurul in aceasta situatie.

Ca deobicei cand nu se stie incepe sa se vorbeasca „Bă tu stii?”,”Bă tu ce ai facut?”,”Habar n-am, ala a facut ceva?”.Se mai auzea si cate un „da” ici colo si atunci „Dă ba si mie nu fi.”,”Hai bă că te-am ajutat si io acu’ o suta de ani, la proba la sport ti-am pus doua abdomene in plus”, uite asa mai din stanga, mai din dreapta, mai din fata, mai din spate, teza mea a numarat patru pagini din care scrise doar una si aia plina de aberatii.So this is it, m-am impacat din primul sfert de ora cu ideea ca mosul s-ar putea sa ramana pe la el pe acasa anul asta.Ca ultima speranta am invocat puterea divina „Doamne ajuta.”, mai mult sub alte forme, „Dumnezii…”, „Lampa…”, „Pastele…”, cred ca domna profesoara va avea niste sarbatori foarte fericite, cate acatiste au dat 25 de elevi in doua ore de teza.Se suna o data, se suna de doua ori si cu asta basta lucrarea e dusa, eu la fel, nu mai am ce sa fac, ce am stiut am facut(se vede ca am stiut multe).Colegu’ din spate, Edi nu vroia sa dea teza, imi zicea”Ba imi e rusine sa dau foaia goala, lucrare mai proasta ca asta n-am facut in viata mea”, cei drept e drept cred ca si la fizica cuantica ne descurcam mai bine.Aud o propunere din spate „Veniti si cu mine la toamna, ca sa nu fiu singur?”.

Au urmat alte patru ore, mai usoare, bineinteles ca subiectul zilei a fost „Teza”, asa a aflat tot liceul ca elevii clasei 9C s-au descurcat exceptional, chiar exemplar la disciplina matematica.Ziua s-a incheiat destul de bine, cum la religie nu am facut nimic am pus un pariu cu patru colegi(ca tot ne aflam in post) ca nu o sa mai vorbim urat ,fara injuraturi, jigniri sau alte cuvinte urate; cine pierde da un suc, abaterile se incondeiaza pe o foaie.Sper sa castig.