For anyeone who can be a true friend

Dupa multa vreme mai scriu si eu ceva, o fac manat de multa ura si dispret pentru tot ceea ce este in jur si incercand sa gasesc si partea buna a acestor lucruri care ma fac sau nu din ce in ce mai sceptic, ma fac sa ma tem de  urmatorii pasi pe care ii voi face spre ceea ce cred eu ca e bine si odata ajuns acolo se va dovedii ca de atatea ori pana acum  a fi o iluzie, o poveste frumoasa si o sa ma intreb dezamagit „De ce mai incerci?”, poate eu sunt anormal si cer prea mult, mult prea mult si daca nu-mi  puteti da lasati-o dracu’ asa, asta e, am gresit cand am crezut.E crud sa traiesti intr-o iluzie, intr-o festa pe care ti-o joaca viata si mai crud e sa-ti dai seama prea tarziu si sa te tot intrebi daca doar tie ti se pare, poate tu esti variabila gresita din ecuatia asta, e urat sa te gandesti la astfel de lucruri, dar spre asta ne indreptam din pacate,asta arata adevarata fata a fiintei umane.Minciuna si dispretul, se dovedesc a fi caliatile zilelor noastre,astfel se adancesc unii din ce in ce mai rau,zi de zi, fara sa-si dea seama ca-si joaca propria festa pe scena pe care nu suntem decat actori, cei mai jalnici si mai slabi din cati exista,viata,nestiind ca mare parte din aplauzele si zambetele pe care le incasam zi de zi sunt false, creandu-ne astfel imaginea unei lumi ideale, nestiind ca in spatele ei se afla invidia si ura.Adevarul dovedindu-se irelevant, iar noi neputiciosi si prea obositi sa-l cautam in lung si in lat, luand totul ca atare, crezand in orice oricat de irelevant ar parea, poate aici gresesc nu am incredere in nimeni.

De ce nu suntem toti la fel?Pai, cineva imi spunea nu demult, ca asta ne face diferiti si speciali pe fiecare in parte, aparent asa e, daca nu privesti in profunzime si daca nu iti imaginezi de ce poate fi capabil un om, daca tratezi totul superficial cred ca ajungi in lumea aia roz a nimicului accentuat de nimic unde toti zambesc, bucurosi sau nu ca iar ti-au oferit o iluzie ce te face fericit, poate e mai bine asa, dar cum sa stii ca te-a mintit fara nici un fel de ezitare si a doua oara sa-i zambesti.

2 responses

  1. Edmond

    Se spune despre iluzie că este perceperea falsă care ne face să luăm aparenţa drept realitate, iar visul este o himeră, un ideal. Adeseori pentru a ne contura idealul trebuie să ne imaginăm, să visăm.

    Aprilie 23, 2010 la 6:52 PM

    • Depinde numai de tine ce alegi, unii iau iluzia drept realitate,asa cum ai spus doar pentru simplul fapt ca asa e mai usor si sunt izbiti brusc de relitatea necrutatoare, care le taie elanul spre idealul mult visat .Poti lua relitatea drept iluzie sau iluzia drept relitatea, depinde numai de tine si cel mai greu e sa le diferentiezi, iar in momentul in care vei face asta o sa fii uimit de imensa prapastie ce le desparte.Viata e singurul rol pe care nu ni-l putem alege, e scena pe care luminile se sting si se aprind atunci cand vrei tu,poti fi bufon, cersetor, viata e aceeasi, dar la un moment dat luminile se vor stinge din senin, fara voia ta, iar cand vei privii inapoi trebuie sa nu-ti para rau.Poate atunci vei vedea totul intr-o alta lumina, una mai puternica, dar nu orbitoare ca cea ce te-a pacalit de atatea ori.

      Aprilie 23, 2010 la 7:12 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s