La 20 de ani dupa

Zilele astea deschizand televizorul e aproape imposibil sa nu auzi „Au trecut douazeci de ani de la revolutie”, de cateva zile asta e titlul de la toate buletinele de stiri unde sunt prezentate imagini de la revolutie.Se vorbeste despre faptele eroice, pline de curaj ale unor oameni ce nu au mai putut rezista dupa 45 de ani de comunism si despre cele oribile, inumane ale celor doi dictatori Elena si Nicolae Ceausescu precum si a oamenilor din subordinea lor.Nu am de unde sa stiu cum a fost pe vreamea lu’ impuscatu’, doar imi pot imagina din cele povestite de parinti, din cele auzite si vazute la televizor, parerile sunt impartite, unii spun ca era mai bine atunci, altii spun ca nu.La fel ca în ţările vecine, în anul 1989 majoritatea populaţiei din Romania nu era mulţumită de regimul comunist. Politica economică şi de dezvoltare a lui Ceausescu (inclusiv proiecte de construcţii grandomane şi un regim de austeritate menit să permită României să-şi plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din ţară; în paralel cu creşterea dificultăţilor economice, poliţia secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat politienesc.Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie; Romania a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi, probabil ca la noi sentimentul de ura acumulat de cetateni a fost cel mai intens.

Totul a inceput la Timisoara cu o încercare timidă de a protesta împotriva regimului, care insa a fost dispersată de Securita care şi-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenţi. La cea mai mare întreprindere din Timisoara, U.M.T., o parte a muncitorilor a încercat realizarea unui protest şi popularizarea lui în oraş, dar Securitatea a reuşit calmarea spiritelor.In ziua de 17 decembrie protestele au continuat, protestatarii au intrat în Comitetul Judeţean şi au aruncat pe fereastră documentele partidului, broşurile de propagandă, scrierile lui Ceauşescu şi alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare. Semnificaţia prezenţei armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceauşescu. Armata a eşuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reuşind să transforme Timişoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, maşini în flăcări, TAB-uri care transportau forţe de securitate înarmate şi tancuri.Intre timp la Bucuresti Ceausescu obtinuse aprobarea pentru inabusirea revolutiei de la TimisoaraÎn dimineaţa zilei de 18 decembrie, centrul Timişoarei era păzit de soldaţi şi agenţi de Securitate în haine civile.Erau afisate cartoane cu vestitul mesaj „Ieri in Timisoara, azi in toata tara”. Primarul Moţ a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea martiala, interzicând populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapelele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Aşteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Desteapta-te romane”, un vechi cantec patriotic care fusese interzis. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav, în timp ce unii au avut norocul să scape. În aceeaşi seară, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţie, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean, au fost sustrase de la morga spitalului şi duse la Bucureşti pentru ca urmele represiunii să fie şterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, cenuşa a fost colectată în patru pubele de gunoi şi ulterior deversată într-o gură de canal.Acesti oameni sunt adevaratii eroi ai revolutiei, sunt cei care nu s-au temut nici un moment pentru viata lor, care erau constienti ca vor trece prin niste clipe grele, sunt oamenii care merita toata aprecierea si consideratia, datorita lor suntem astazi liberi.In urma lor au ramas copii care au crescut fara tata sau fara mama, copii cararora le-au lipsit parintii in fiecare moment important din viata lor pantru ca Ceausestii au scos armata in strada si le-a ordonat sa deschida focul, ai nostrii au tras in ai lor.Au ramas mame care nu au stiut ce s-a intamplat cu fii sau fiicele lor pe care i-au lasat la morga spitalului, iar cand au venit sa le ridice trupurile ciuruite de gloante au aflat ca au disparut.Stiti ce le-au spus, ca un semn total al desconsideratiei?Ca au fugit peste granita La 19 decembrie, Radu Balan şi Stefan Gusa au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat în a-i determina să-şi continue munca. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraş. 100.000 de protestatari au ocupat Piaţa Operei (astăzi „Piaţa Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Teatrului Naţional din Timişoara o serie de cetăţeni curajoşi vor crea Frontul Democratic Roman, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflaţi în Piaţă.Intre timp se aruncau manifeste „A cazut tirania”.

Încercările ulterioare ale cuplului Ceauşescu de a recâştiga controlul mulţimii folosind formule ca „Alo, alo!” sau „Staţi liniştiti la locurile voastre!” au rămas fără efect. Mulţimea a plecat pe străzi, aducând capitala, la fel ca Timişoara şi alte oraşe importante, în dezordine. Oamenii strigau sloganuri anticomuniste şi anticeauşiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceauşescu, cine eşti/Criminal din Scornicesti”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universitatii Bucuresti, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.De la balconul unde alta data se tineau cuvantari, un grup de revolutionari strigau „Armata e cu noi!” si cofirmarea asteptata de tot poporul roman „Astazi decretam moartea dictaturii lui Ceausescu”.Sunt si oameni care s-au opus dorintei dictatorului.Printre acestia generalul Vasile Milea, ministrul apararii din acea vreme s-a sinucis pentru a nu-i implini vointa lui Ceasescu, mai sunt si altii pe care democeatii de azi i-au inchis, Ion Coman(a fost gratiat) si Victor Atanasie Stanculescu care a fost numit ministru al apararii dupa moartea lui Milea, si a dat ordin trupelor sa se intoarca in cazarmi.

Acum la 20 de ani dupa, situatia e cam aceeasi, unii spunca era mai bine atunci, altii ca e mai bine acum, eu imi dau seama ca nici acum si nici atunci nu e bine. Bugetarii ies in strada si striga nemultumiti de salarii impotriva democratilor de astazi, oamenii sunt luati, urcati in autocare dusi in diverse piete si invatati cum sa il ridice in slavi pe presedinte in campania eletorala sau plimbati prin diverse localitati si mituiti sa voteze cu un anumit candidat, si acum se striga impotriva comunistilor.Revolutia ne-a scapat de comunism nu si de comunisti.

Am prezentat o parte din lucrurile petrecute atunci, revolutia de la 1989 este evenimentul care ne-a garantat nou astazi sa traim intr-o tara libera, fara restrictii, chiar daca uneori nu simtim asta.Faptele eroice ale acelor oameni care nu au mai suportat tirania si s-au rasculat impotriva tiranului, trebuie cinstite si amintite mereu, amintirea acestor oameni trebuie pastrata vesnic vie.As fi curios daca cei care au murit pentru o tara libera, pentru ca noi sa fim unde suntem astazi, s-ar trezi, oare ce ar zice?”Da ma a meritat” sau „Am murit degeaba”, oricum s-a platit un pret mult prea mare pentru libertate.Parerea mea e ca ceea ce s-a intamplat atunci nu a fost in zadar, au luptat ca sa fim liberi,si suntem, ne asumam ceea ce spunem fara sa ne fie frica de ceva sau de cineva.E trist insa ca o parte din cei care erau in sistem atunci sunt si acum. Noi, cei nascuti dupa ’89 trebuie sa avem putina cultura despre cel mai marcant eveniment al istoriei noastre, in cinstea eroilor revolutiei.